Lemn. Biserici din nordul Olteniei

Carte nominalizată la prima ediție a concursului de design de carte ”Cele mai frumoase cărți”, 2012, și a fost expusă la târgurile internaționale de carte: Frankfurt Book Fair 2012, Leipzig Book Fair în expozitia Stiftung Buchkunst 2013, Salon du Livre Paris 2013.

***

Mărturisire. În 2007, am început cercetarea bisericilor de lemn din Oltenia de nord. Anterior, subiectul nu ne-a preocupat decât marginal, probabil din pricina neîncrederii pe care formarea în mediul academic, centrat în special pe marile realizări ale omenirii, o transferă și dincolo de anii de specializare. Cum istoria mare a fost de fiecare dată în prim-planul căutărilor noastre, fie că era vorba de mănăstiri, palate, cule ori de ctitorii lor importanți – domnitori, mitropoliți sau dregători –, istoria mică, reflectată de gospodăriile țărănești, de bisericile de lemn sau de microarhitectura satelor, a stat în umbra acestora, ca și cum privilegiul de a fi major nu se întemeia tocmai pe acestea din urmă.

Cei trei ani de intense prospecții de teren au modificat sensibil ansamblul de idei pe care bibliografia acumulată din cercetarea arhivelor sau a bibliotecilor ni-l conturaseră. Decontextualizarea operată în tratarea monumentelor, privirea istorică singulară și absența perspectivei etnografice, extrem de prezentă în cazul bisericior de lemn, au condus la tratarea lor exclusiv ca gesturi artistice semnificante ori ca rezultantă a geniului țăranului român creștin, a măiestriei sale desăvâșite, dând seama despre unitatea poporului român, fiind adevărate tezaure de cultură românească, documente ale plămădirii, ale existenţei şi dăinuirii poporului român, ale spiritului său creator și martori ai consecinţelor grave ale acţiunilor de deznaţionalizare la care au fost supuşi românii. Dincolo de retorica naționalistă pe care au prilejuit-o bisericile de lemn,sunt prin tehnica de construire și prin inventar întocmai locuinței, fiind mărturie a unui firesc al vieții rurale, al ingienozității traiului simplu, dar funcțional mai degrabă decât al atingerilor de geniu. Calitatea lor poate fi pusă în termeni onești fără ale știrbi din valoare.

Albumul de față nu este, cu siguranță, prilej de noi teorii, chiar dacă cercetarea ne-a condus într-acolo. Nu este, de asemenea, un studiu academic ori un repertoriu exhaustiv, nu descrie în cel mai mic amănunt monumentele, nu le face mai frumoase decât sunt în realitate și nici nu le exagerează virtuțile. Este doar un mod diferit de apropiere de bisericile de lemn din nordul Olteniei, de a vorbi fără emfază despre ele, de a aduce în prim-plan monumentul așa cum este și nu autorii ori limbajul prețios. Este, în fond, o călătorie, iar sensul ei este căutarea. Căutarea detaliului, a măruntului, a particularului.

Oltenia este zona cu cea mai mare densitate de biserici de lemn din România și, cu toate acestea, ele nu au făcut nicicând obiectul unor prezentări de felul celor care au făcut cunoscute bisericile maramureșene. Analizate în cadrul restrâns al specialiștilor ori inventariate în listele de patrimoniu, adesea incomplete, bisericile Olteniei, prin înfățișarea și dimensiunile lor, nu fac parte din categoria monumentelor marketabile în accepțiunea curentă a obiectivului cultural-turistic. Fără a nega această evidență (bisericile din Oltenia nu au ținuta celor din Transilvania ori Maramureș), nu am optat pentru prezentarea monografică a celor mai frumoase biserici din cele două județe. Fiecare excursie de documentare ne-a arătat că nu ansamblul este cel care dă măsura valorii monumentului, ci mai degrabă detaliul, fie că acesta înseamna o fereastră șuie, un portret de bonjurist ori un pomelnic scris de mai multe mâini.

Astfel, albumul a devenit o colecție de particularități, uneori foarte pitorești, ale acestor monumente, căci nu înălțimea, dimensiunile neobișnuite ori renumele ctitorului sunt cele care le consacră, ci varietatea, ineditul și chiar lipsa de simetrie. Fiecare din cele două secțiuni ale cărții – Exterior și Interior – descrie monumentele prin serii de detalii comune, dar cu rezolvări diferite de la monument la monument. Ferestrele, brâurile, consolele, candelabrele, pomelnicele, clopotnițele, încuietorile sunt tot atâția ochi prin care se deschid bisericile, detalii care sugerează mai mult decât ansamblul și care se sustrag discursului riguros despre tehnică, materiale, structură sau program iconografic.

Studiul de teren oferă surpriza confruntării cu starea reală a monumentelor importante pentru istoria culturii autohtone sau mondiale la nivel de discurs, dar care cel mai adesea se găsesc părăsite, la marginea colapsului ori mutilate de prea multă grijă. Este un capitol deja consacrat din viața monumentelor României trecute și prezente ce nu poate fi ignorat indiferent de categoria de patrimoniu care este tratată. Tot inventarul de raportare la monumentul istoric se găsește ilustrat în ultimul capitol: PVC-ul, aparatul de aer condiționat, becul, plasticul și ruina.

Lemn. Biserici din nordul Olteniei este un prim gest de documentare vizuală a acestui grup de monumente puțin cunoscut. Este o selecție subiectivă, ale cărei criterii nu au fost cele stiințifice, ci mai degrabă cele de natură sensibilă. Albumul vine în descendența celui apărut în urmă cu patru ani, ce ilustra pentru prima dată ultimele cule rămase (Cule. Case boierești fortificate din România, igloo 2006). Este, totodată, debutul unei serii de publicații dedicate patrimoniului Olteniei de nord.

Confession. Our research on wooden churches in Northern Oltenia began three years ago. For years, this topic has only aroused a marginal interest, maybe due to the insecurities brought about by our formation within the academic circles, that focused primarily on humanity’s most important achievements, still haunt us years after. Up until now, the main subject of our research has been that which we call major history, which concerns monasteries, palaces, cula houses with their founders, rulers, bishops or dignitaries, as opposed to the more overshadowed minor history, which reflects in peasant households, wooden churches and the micro architecture of villages, as if the privilege of being ‘major’ would not rely on the latter.

 

Our scholarly perspective, induced probably by a thorough research of archives and libraries, has been considerably altered by the following three years of field research. Previously, the insufficient historical broadness and out of context presentations, lacking the ethnographic perspective, the churches have been portrayed as meaningful artistic gestures or as signs of the Romanian Christian peasant genius, of his exquisite craftsmanship, attesting the solidarity of the Romanian people by being genuine treasures of Romanian culture, documents of the creation,existence and endurance of the Romanian people, of its creative spirit, a witness of the serious consequences the Romanians had to suffer due to denationalization actions.Beyond the patriotic rhetoric caused by the subject of this book, due to their building technique and inventory, the wooden churches are much alike the traditional homes, being a statement of the rural life, the inventiveness of a simple existence, rather functional than genius. Their quality can be stated honestly without robbing its value.

This book does not introduce new theories, even though our research has led us in that direction. The book is not an academic study, nor is it an exhaustive list of the monuments, it does not describe the churches in their finest details, it does not make them more graceful than they are and it does not over praise their virtues. It is only a way of approaching the wooden churches of Northern Oltenia, describing them in plain fashion, putting forward the monument and not the author or its fancy language. It is, nonetheless, a journey, and its purpose is discovery. Discovery of the detail, of the fine, of the particular.

Although Oltenia is one of Romania’s richest areas in wooden churches, these monuments have never been subject of such extensive portrayals as those of the Maramureș churches. The churches of Oltenia have only been researched about by the restricted scientific environments, indexed in often incomplete heritage lists, and judging by their appearance and dimensions, do not fit into the marketable category of monuments in the current sense cultural tourism. Without denying the obvious (the churches of Oltenia do not have the same imposing posture of those of Transylvania or Maramureș), we did not choose to make a monographic presentation of only the most attractive churches of the two counties. During each field trip we had the opportunity to learn that it is not the whole that brings value to the monument, but rather the fine detail, whether it is a crooked window, a XIX century portrait or litany name list written by different hands.

Thus the book has become a collection of oddities, rather picturesque, since it is not the height, the unusual size or the fame of the founder that makes them notable, but rather their diversity, their uniqueness and even their asymmetry. Each of the two sections of the book – Exterior and Interior – describes the monument by listing a series of shared details, bearing different interpretations from one church to another. The windows, the girdles, the consoles, the chandeliers, the bead-rolls, the belfries, the locks are all witnesses that reveal more than the ensemble, eyes that elude the binding technical speech of technique, materials, structure or iconography.

Field research has prompted the surprise of acknowledging the unfortunate physical states of these buildings, that are, in theory, highly meaningful to the national and universal culture: abandoned, near collapse or disfigured by excessive bad care. It is a known chapter of Romania’s past and present historic buildings that cannot be ignored, regardless of the heritage they belong to. The entire inventory of measures applied to historical monuments has been presented in the final chapter: PVC, air conditioning units, light bulbs, plastic and ruin.

Wood. Churches of Northern Oltenia is a first step towards a visual research of this less known group of monuments. It is a subjective selection guided not by scientific reasons, but rather by emotional ones. The book follows the one dating back four years ago that brought together, for the first time, the last standing cula houses (Cule. Boyar Fortified Houses, Igloo, 2006). It is also the debut of a series of publications dedicated to the Northern Oltenia’s Heritage.

ShareTw.Fb.Pin.
...

This is a unique website which will require a more modern browser to work!

Please upgrade today!